Rege sau sluga?

Rolul de angajat il pot trai in doua feluri:
preponderent cu demnitate, noblete, ca un rege / ca o regina,
sau preponderent fara prea multa demnitate, ca o sluga.

Ce este atitudinea de "sluga"?

"Sluga" este cel ce a fost invatat de mic sa fie cuminte si ascultator, iar ca adult nu a luat o hotarare diferita pentru viata lui.

Angajatul "sluga" este cel care spune: "sa mi se spuna ce am de facut si asa voi face".
El nu intelege ce face si nici nu incearca sa o faca. Pentru el are aceasi valoare daca vinde o paine curata sau una otravita, el si-a facut doar datoria, nu are responsabilitatea a ceea ce face. Responsabilitatea o deleaga integral celor carora le-a dat toata autoritatea sa gandeasca si sa hotarasca.

Daca vrem copiii nostri sa fie "sluga" buna pentru sistemul din care vor face parte atunci este bine sa-i formam ascultatori, cuminti si educati: "spune multumesc", "spune buna ziua", "pup-o pe tanti", "e rusine sa ...".
Daca ma voi impune in fata copilului spunandu-i ce sa faca si ce nu, ce este bine si ce este rau, ce reguli trebuie sa urmeze, atunci il formez la supunere, la a fi "sluga".
Iar maine, cand eu nu voi mai fi, isi va folosi aceasta abilitate de a fi "sluga" pentru a se supune oricarui nefericit cu autoritate din viata lui.

Care este alternativa?

Sa invatam sa fim atenti si respectuosi fata de sentimentele noastre:
sa multumim nu pentru ca asa se face ci s-o facem deoarece aceasta exprima recunostinta noastra sincera, sa multumim din suflet,
daca spun "buna ziua", atunci cu adevarat sa ii doresc o zi buna persoanei pe care o salut si sa-i transmit aceasta urare cu drag, nu din obligatie sociala ci din inima,
fiecare gest al nostru sa fie expresia noastra si nu a altcuiva sau a bunei educatii, a normelor de conduita.

In acest fel, normele nu vor mai fi ceva exterior ci vor deveni provocari de intelegere si autocunoastere.

Nu vreau sa spun ca regulile nu ar trebui respectate, nu promovez anarhia sau rebeliunea.
Dimpotriva, cred ca regulile sunt necesare si ca este bine sa le respectam in mod profund.
Cred ca un nivel superior de respect fata de reguli este intelegerea sensului acestora.
Ma voi intreba nu atat care este regula ci care este utilitatea acetei reguli; care este beneficiul pentru care a fost creata aceasta regula.

Daca atunci cand am fost mici ni s-a spus doar ce ar trebui sa facem sau sa nu facem si nu am fost indrumati sa descoperim prin propriile experiente ce imi face bine si ce nu, care sunt principiile de functionare ale vietii, ce ma face fericit si implinit si ce nu, timpul nu este pierdut. O putem face acum, ca adulti.
Putem sa ne luam viata in maini si sa ne definim cine suntem.
Cine vrem noi sa fim, nu cine vor altii sa fim!
Putem sa credem ca suntem capabili sa gandim cu capul nostru si sa incepem procesul de a o face.

Un prim pas in acest proces este sa imi definesc principiile si valorile dupa care imi conduc viata. Acestea sunt jaloanele interioare in functie de care pot incepe sa gandesc.
Pana cand nu voi face acest pas, vor fi altii care ne vor spune ce este bine sa mancam, sa iubim, sa votam, cum sa ne imbracam, de ce sa ne fie rusine, de cine sa radem, ...
Pana atunci vom fi "sluga", fara sa ne dam seama, celor ce, folosind tehnici dichisite de marketing, se cred indreptatiti sa gandeasca in locul nostru.

"Regele" este stapanul vietii sale.

Angajatul "rege" intelege principiile de functionare ale organizatiei, obiectivele si valorile sale si spune: "voi face astfel ..."
El actioneaza din intelegere, isi asuma "riscul" responsabilitatii actiunilor sale.
Actiunea "regelui" este demna (isi respecta propriile principii si valori), ecologica (respecta mediul si oamenii cu care interactioneaza) si astfel este inteleapta.

Cu totii avem in noi samanta de "rege" / "regina".
Fiecare dintre noi putem crea conditiile potrivite pentru ca aceasta samanta sa germineze si sa se dezvolte.
Poate aceasta samanta a asteptat 10 ani sau 50 de ani acest moment potrivit.

Nu conteaza cat a asteptat, nu conteaza daca in copilarie nu am fost ajutati sa intelegem regulile ci am fost doar obligati sa le respectam, nu conteaza daca nu am fost ajutati sa intelegem sentimentele noastre sa le respectam si sa le exprimam, nu conteaza daca nu am fost indrumati sa descoperim ce anume are valoare pentru noi si sa exploram care este menirea si rostul vietii noastre.

O putem face acum!
Ne putem lua viata in maini si sa ne creem conditiile pe care am fi vrut sa ni le fi creat parintii nostri pentru ca samanta de "rege/regina" sa se dezvolte in noi.
Ca adult putem sa devenim propriul nostru parinte, si cu dragoste si intelegere sa ne intrebam:
- ce simt?
- in ce fel as putea exprima ce simt?
- ce imi face bine si ce nu imi face bine?
- care sunt lucrurile de valoare in viata?
- care dintre acestea sunt mai importante si care urmeaza dupa acestea, in ce ordine?
- care sunt principiile dupa care imi ordonez viata?
- care este rostul meu?

Daca astept cu drag si cu deschidere voi primi rand pe rand raspunsurile la toate intrebarile pe care le voi exprima si voi incepe sa-mi traiesc viata ca un rege, ca o regina:
voi respecta regulile pentru ca le inteleg nu pentru ca ar fi deasupra mea,
voi fi constient de sentimentele mele si le voi exprima,
voi avea gandurile mele si nu ale altcuiva,
imi voi trai visul meu si nu al altcuiva.

Care este pozitia ta in firma in care lucrezi?

Cat de mult alegi sa fii "rege", cat de mult "sluga"?
Alegerea nu depinde de pozitia in organigrama firmei ci de masura in care te lasi condus de principii sau de reguli.

Sunt definite principiile si valorile in firma in care lucrezi?

Daca da, sunt acestea compatibile cu principiile si valorile proprii?
Daca da, inseamna ca esti la locul potrivit.
Daca nu, poate ar trebui schimbat ceva: sau locul de munca sau ar trebui clarificata aceasta incompatibilitate. Poate nu este nimic grav si se pot face mici ajustari.
Fa ceva! Schimba, clarifica, ajusteaza pana vei ajunge sa spui: " acesta este locul potrivit pentru mine, pot sa dau 100% din mine, imi daruiesc cu drag talentele mele si cunostintele mele, munca mea are rost!"

Daca nu sunt definite principiile la locul tau de munca, incepe cu tine.
Definesteti-le!
Traieste in conformitate cu ele si vei vedea cum incepe sa se schimbe lumea in jurul tau: fie vei gasi un loc de munca potrivit, fie vei gasi deschidere la locul actual de munca.
Vei putea deveni agent de transformare al mediului in care lucrezi: vei insoti cu intelepciune si rabdare colegii si conducerea firmei in procesul de definire a principiilor si a valorilor, de integrare a acestora.
Vei fi martorul unui miracol: dintr-o firma de "slugi" va rasari o firma de "regi" si "regine": persoane cu demnitate si responsabilitate, atenti la persoanele cu care interactioneaza.

E posibil si pentru tine sa devii acest agent de schimbare al locului tau de munca!
Merita sa fii "rege" in acest aspect al vietii tale.
Apoi regalitatea se va extinde la intreaga ta viata si a celor dragi tie.

Scrie-ne te rog experienta ta.

Ne intereseaza cum ai perceput acest articol.
In ce masura crezi ca iti poate fi util, ce anume crezi ca nu ti se potriveste, ce provocari ai gasit, ce propuneri ti-ai facut?
Iti multumesc ca interactionezi cu noi.

Dezvoltarea continuă şi succesul în carieră

       Fiecare dintre noi îşi începe viaţa învăţând: primii paşi, vorbirea, regulile  familiei, apoi cele de integrare în societate, pentru ca, încetul cu încetul, bagajul de cunoştinţe să se mărească treptat odată cu integrarea în diversele forme de învăţământ. Acesta este mersul firesc şi obişnuit al lucrurilor: în prima parte a vieţii învăţăm, apoi la maturitate aplicăm ce ştim deja prea bine. Oare aşa este?
       Cei mai de succes oameni, cei care chiar au reuşit să se ridice la un nivel considerabil mai înalt decât majoritatea, vor contrazice acest "adevăr". Nu există om  în viaţa care poate spune că le ştie pe toate, că nu mai are nimic de învăţat, nimic de citit, nimic de experimentat. Albert Einstein spunea că omul moare în clipa în care crede că nu mai are nimic de învăţat. "Încă nu m-am înfruptat destul din Pomul Cunoaşterii, deşi în meseria mea sunt obligat să mă hrănesc din el în mod regulat." Dacă el credea asta, cine suntem noi să-l contrazicem?
       Mulţi abia aşteptă să termine şcoala pentru a nu  mai avea "obligaţia de a învăţa". Din păcate viaţa te forţează să evoluezi. Nu există stagnare; dacă vrei să mergi înainte, trebuie să înveţi continuu, să te dezvolţi, atât personal cât şi profesional. Lorand Soares Szasz subliniază  poate cel mai frumos exemplu biblic. Dumnezeu le spune Evei şi lui Adam "creşteţi şi înmulţiţi-vă". Cuvântul "creşteţi" este de o putere covârşitoare. Nu se referă la o creştere fizică, ci la însăşi creşterea personală, la creşterea în valoare prin acumularea de cunoştinţe, la învăţare. Iată că însăşi piatra de temelie a societăţii umane îndeamnă la această creştere continuă şi dezvoltare individuală.
       Acum că suntem hotărâţi să ne dezvoltăm, ne întrebăm care sunt modalităţile prin care putem face asta. Cea mai importantă metodă de dezvoltare personală a fost, este şi va rămâne cititul. Este cel mai la îndemână mijloc prin care un flux important de cunoştinţe îţi devine accesibil. Metoda următoare este reprezentată de participarea la training-uri, unde persoane abilitate te vor îndruma pe calea de urmat. Modelarea este de asemenea o opţiune, putând prelua modelul care ţi se potriveşte de la persoanele pe care le admiri. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, este experimentarea. Lorand spunea că experimentarea reprezintă poate cea mai scumpă metodă de învăţare, dar şi cea mai eficientă, cea mai puternică, deoarece te implică dureros de direct. Opţiunea mai puţin "dureroasă" ar fi să înveţi din greşelile altora, pentru că, în decursul unei vieţi umane, nu ai cum să faci toate greşelile posibile, aşa că mai "furăm" şi din experienţa celorlalţi.
       Principiul rezumat de către Lorand este următorul: Învaţă - Aplică - Câştigă. Pentru a te dezvolta este necesar să înveţi, dar asta nu este suficient. Trebuie să şi aplici ce ai învăţat, altfel efortul tău va fi zadarnic. Şi partea pe care cu toţii o aşteptăm, "Câştigă".  Este partea pe care o vei aprecia, o vei preţui, mai ales pentru că este încununarea strădaniilor tale. Este momentul acela de glorie, când vei înţelege că drumul ales a fost cel corect.
       Tot mai multe companii din sfera economică actuală au început să aplice acest principiu. Astfel atât compania, cât şi angajaţii au numai de câştigat, frustrarea fiind înlăturată. Angajatorul care încurajează devoltarea oamenilor din companie va avea oameni bine pregătiţi, fericiţi şi împliniţi, calităţi ce îşi vor pune amprenta asupra activităţii lor. Va deveni "grădinarul" care plantează (angajează) o "mădiţă", o îngrijeşte, o curăţă de obiceiurile negative, o udă, îi furnizează nutrienţii vitali dezvoltării, pentru ca, în final, ambele părţi să se bucure de roadele minunate care vor apărea. Compania care investeşte in oamenii săi, care îi ajută să "crească", va creşte împreună cu ei, armonios şi constant.