Portocala sau portocal?

Imagineaza-ti ca e vara, e cald si esti insetat!
Ce poate fi mai bun decat un fresh de portocale? E normal sa ti-l doresti, e normal ca pentru asta sa storci pana la ultima picatura portocala, iar apoi sa arunci cojile.

Intr-o firma care se vrea rentabila, de multe ori rezultatele muncii angajatilor pot fi privite ca freshul de portocale, un nectar intr-atat de gratificant incat antreprenorul, in procesul muncii doreste sa stoarca pana la ultima picatura portocala care a produs acest suc.

Dar ce este aceasta portocala?
Este angajatul?
Sau angajatul este arborele de portocal care ofera fructele minunate din care se face freshul?

Tie ce ti-ar placea sa fii?
Portocala care este stoarsa iar apoi aruncata ca fiind inutila?
Sau portocalul care daruieste din preaplinul sau fructele, ramanand in picioare si crescand cu fiecare noua recolta?
Vrei sa fii stors, folosit, sau vrei sa cresti si sa daruiesti fara sa saracesti?

In mod paradoxal raspunsul nu este evident! Exista foarte multi oameni care doresc sa fie storsi. Exista o intreaga industrie in care unii sunt invatati sa stoarca si ceilalti sunt pacaliti sa creada ca cel mai minunat lucru, cel mai profesional este sa fie storsi.


Noi credem ca este nedemn, atat sa storci o persoana, cat si sa te lasi stors.
Din dorinta de a obtine rezultate financiare cat mai bune persoana este vlaguita de energie, timp, creativitate, potential de crestere si dezvoltare.



Noi credem ca am venit pe acest pamant minunat in aceasta epoca bogata in posibilitati pentru a ne bucura de viata, pentru a ne dezvolta in intelegere, in capacitatea de relationare, in libertate.
Nu suntem aici doar pentru a produce si asta sa ne ocupe tot timpul. sa nu ne mai ramana atentie si energie pentru lucrurile ce sunt cu adevarat importante in viata.
Nu traim pe acest pamant pentru a ne dori sa ne prinda un angajator si sa ne stoarca pana la ultimul strop de energie!

Care sunt metodele de stoarcere cu care au cazut tacit de acord angajatii si angajatorii?
Iata cateva:
- pedeapsa, penalizarea, amenintarea cu desfacerea contractului de munca, avertizare, corectia ... pe de o parte
- promovarea, prime si sporuri pentru munca facuta bine, aprecierea, beneficii ... pe de alta parte
Acestea si multe altele sub denumirea de metode de motivare a angajatilor, sunt de fapt tehnici eficiente de stoarcere, toate au la baza adrenalina.

Cum ar fi daca in loc de portocala, am fi mai degraba un arbore de portocal care daruind nu saraceste, care creste si el si se dezvolta in timp ce produce portocalele?

El nu traieste frustrari de genul:
"munca imi ocupa tot timpul si nu mai am energie pentru dezvoltare, pentru a-mi trai viata" deoarece el isi traieste din plin viata in timp ce produce, el se dezvolta odata cu productia.

Cum ar fi, sa nu lucram sustinuti de adrenalina pedepsei sau a recompensei, a ritmului sau a noutatii, a aprecierii sau a mentinerii unei bune imagini?

Cum ar fi daca am lucra pur si simplu pentru ca ne place munca, pentru ca in munca imi gasesc implinirea si cresterea si dezvoltarea si cunoasterea?
Cum ar fi sa fiu atent la mine si sa-mi dau aceasta demnitate de a lucra fara adrenalina, de a lucra din dragoste fata de mine, fata de persoanele din jurul meu si fata de mediul care ma sustine?

Cum as putea sa lucrez fara adrenalina?

Voi reusi atunci cand ma voi aprecia suficient de mult, cand voi considera ca merit sa investesc in mine toata atentia si dragostea.

Astfel voi investi in sanatatea mea, in inteligenta mea in dezvoltarea abilitatilor mele, a capacitatii de relationare si intelegere.
Voi deveni astfel plin pe dinauntru de energie, sanatate, intelegere si pricepere.
Voi arde de nerabdare sa daruiesc prin munca si efort, din preaplinul meu si celor din jurul meu, iar munca si efortul nu ma va mai secatui de energie ci ma va implini pentru ca darurile primite vor curge pur si simplu mai departe.

Oboseala de dupa munca va fi cu rost, imi va da bucurie, ca atunci cand urcand un munte, ajung in varf obosit dar fericit pentru ca a meritat.
Aceasta oboseala, impreuna cu recompensa bucuriei de dupa, sunt o puternica motivatie sa continui, sa ma reintorc cu drag pe munte, sa cuceresc noi varfuri.

Rezultatele atitudinii "arborelui de portocal" sunt, pe termen mediu si lung, mult mai bogate decat a celui ce intra in jocul "portocalei stoarse" deoarece cu fiecare portocala daruita arborele creste, se dezvolta, iar cu fiecare picatura stoarsa, portocala se devalorizeaza.
Merita atat pentru angajat cat si pentru angajator ca angajatul sa investeasca in el si sa lucreze cu demnitate, sa fie infloritor si sa se dezvolte lucrand.

Ce poti spune despre locul tau actual de munca?
Este o livada sau mai degraba un storcator?
Cresti la locul tau de munca sau te usuci?
Te bucuri la inceputul programului de lucru la fel ca la sfarsitul lui, luni dimineata ca vineri dupaamiaza?
Daca nu cresti si nu te bucuri de munca, schimba-ti munca! Sau poate este suficient sa-ti schimbi atitudinea cu care muncesti! Ceva trebuie sa schimbi pentru ca meriti sa traiesti o viata implinita!

Daca te-ai regasit in unele aspecte prezentate aici, te rog lasa un comentariu la sfarsitul articolului in care sa ne povestesti experienta ta.